Micul Print merge la sala de sport.

Capitolul 1

Într-o zi Micul Prinț a întâlnit un bărbat care ridica greutăți.

"Ce faci?" întrebă Micul Prinț.

"Ridic greutăți" i-a răspuns bărbatul.

"Ah..." Micul Prinț și-a spus în sinea lui. "O treabă dificilă, dar admirabilă. Iată un bărbat ale cărui sudori îi străbat fața pentru munca depusă, mutând obiectele în locul în care ar trebui să fie"

Așa că Micul Prinț s-a decis să-l ajute pe bărbat.

"Unde duci aceste obiecte grele?" Micul Prinț a întrebat.

"Înapoi unde erau" a răspuns bărbatul.

"Ridici greutăți doar ca să le pui jos din nou? Ce prostesc"

Și Micul Prinț a plecat, lăsându-l pe bărbatul care se schimonosea la reflexia lui din oglindă în timp ce asculta muzica lui Connect-r.

Capitolul 2

Apoi, Micul Prinț a întâlnit o femeie tânără care alerga pe band în timp ce se uita la tv pe MTV însă fără sonor. Părea împietrită.

"De ce anume fugi?" a întrebat Micul Prinț

"De nimic." a răspuns ea.

"Încotro te îndrepți?"

"Nicăieri."

Micul Prinț era atât de frustrat încât mai, mai că i se făcu rău. În schimb, a plecat mai departe, dând din cap cu un aer superior.

Capitolul 3

Într-o camera din sala de sport era un curs de Krav Maga.

"Salutare!" a spus Micul Prinț.

"Salut."

"Ce faci aici?"

"Eu învăț arta israeliană a auto-apărării, Krav Maga"

Și așa Micul Prinț și persoana care studia arta Krav Maga au discutat politicile din Estul Mijlociu sub un așternut metaforic de floră și faună și animale vorbitoare. Discuția i-a și transpirat putin. În final Micul Prinț a plecat simțindu-se confuz și puțin defensiv vizavi de opinia sa.

Capitolul 4

Curând, Micul Prinț s-a trezit în mijlocul unei clase de Spinning.

"Ce faci aici?" a întrebat el o doamnă de vârstă medie.

"Pedalez pe loc" a răspuns ea.

"Această femeie este ca cea care alerga pe loc, pe bandă" Micul Prinț își spuse. "Nici alergând de ceva anume, nici încercând să ajungă undeva. Dar măcar face acest lucru mai rapid și presupun că asta este mai puțin ridicol."

Și așa, Micul Prinț spuse un "Ține-o tot așa!" încurajator și plecă, iar unele femei se simțiră putin mai neconfortabil.

Capitolul 5

Micul Prinț, curând, a dat peste o clasă de Yoga.

"Ce faci aici?" a întrebat el instructoarea de Yoga.

Instructoarea de Yoga nu i-a răspuns. Ea doar i-a rugat pe elevi să treacă din poziția vacii în poziția câinelui aplecat.

"Ce faci aici?" Micul Prinț a repetat, pentru că el nu a fost niciodată o persoană care să renunțe la o întrebare odată ce a adresat-o.

Dar instructoarea de Yoga i-a atenționat pe toți să-și asculte respirația și să tranziteze încet din poziția copilului în Shavasana.

"Ce faci aici?" Micul Prinț întrebă a treia oară, devenind nervos.

"Eu sunt un instructor de yoga," răspunse instructorul într-un final.

Micul prinț se uita la toți oamenii care stăteau cu fundurile în sus și într-o parte și se întreba dacă vreunul dintre ei știa cât de ridicol arătau. Și așa Micul Prinț plecă, fără măcar să le ureze tuturor Namaste.

Capitolul 6

Ani mai târziu, Micul Prinț aștepta la coadă la serviciu pentru clienți la o sală de sport.

"Ce faci aici?" un copil l-a întrebat.

"Aștept să cumpăr un abonament la sala de fitness" a răspuns Micul Prinț.

"De ce?" a întrebat copilul.

"Pentru că odată, cândva, am fost un mic prinț, însă acum sunt doar o grămadă de grăsime" a răspuns Micul Prinț. "Obișnuiam să râd de oamenii care făceau exerciții pentru că eu credeam că erau caraghioși, însă acum colesterolul meu este la cel mai înalt nivel, și sunt predispus la o serie de probleme de sănătate, pentru că lucrez de la 09:00 la 17:00 și mănânc fast food, în loc să gătesc."

Și copilul a început să râdă de el, însă Micul Prinț nu i-a dat atenție, în schimb și-a plătit abonamentul, știind în tot acest timp că probabil nu îl va folosi niciodată.

sursa: www.CollegeHumor.com

Probleme de nutritie in timp si spatiu.

     După ultima postare am ieșit sa alerg de doua ori. Prima oară am alergat în jur de 3 km cu două sau trei încetiniri de ritm. Astăzi am alergat... pardon, am mers aproape 6 km. Se pare ca nu mă alimentez corespunzător. De ce spun asta? După doar 10 minute, ceva, în corpul meu, urla cu disperare "STOP". Dacă n-ați ghicit încă ce, va spun eu - mușchii de la picioare. După o mică analiză a situației la fata locului, am concluzionat ca programul "Un shake de dimineața și covrigei la prânz și o cina probabil la fel de consistenta" nu este suficient pentru un stil de viata activ, cu atât mai putin sănătos. Deci trebuie sa cresc consumul de proteina, și clar sa schimb meniul.

    Nu m-a ajutat nici Ceaiul Instant, astăzi făcând imprudenta sa spăl bidonul de apă cu detergent și probabil am uitat sa-l clătesc... Totul s-a transformat în spumă. 

  

     Este plăcut sa te plimbi dimineața prin parc mai ales la o ora matinala. Ești aproape singur, tu și gândurile tale. În același timp însă, începi sa te gândești la toate lucrurile, utile sau inutile. Anul trecut pe vremea aceasta când m-am apucat sa alerg aveam un telefon clasic și din cauza faptului că era clasic - mă măsuram în unități de timp. După ce am trecut la smartphone m-am măsurat în kilometri, timp și viteză. Revenind la vechiul

telefon, am observat diferențe.
    Când alergam pe cronometru, distanțele nu mai erau relevante - știam că trebuie să alerg o tură de parc și cu cât mai repede, cu atât mai bine.

    Când alergam pe GPS, kilometrii erau mai importanți decât timpul pe care îl scoteam la o tură de parc, ceea ce, acum că m-am reîntors la modul de măsurare anterior, este putin debusolat și puțin descurajant. 

      Ce este amuzant la toată povestea asta însa, este problema de matematică reieșită din această plimbare.

Problema nr 1:

Se dă timpul T1 - timpul în care un alergător parcurge distanta D1. 

Se cunosc următoarele relații: 

T1=Bani;

D1=Bani x V1; unde V1 este prețul pe m² în funcție de zonă;

Aflati care este costul unei alergări ușoare în jurul Pamantului

Tu pentru ce alergi?

     Mai jos aveți un clip ai cărui protagoniști sunt alergători. Oameni simpli cărora le place sa alerge. Oameni care au o poveste și cărora le face plăcere sa o împărtășească.

The Runners from Banyak Films on Vimeo.

Vizionare plăcută!

Sunt alergător de mic.

Sunt alergător de mic. Încă de la 4-5 ani, îmi aduce aminte bunica mea. Îmi spune că mă smuceam din mână ei și fugeam ca nebunul. Din fericire mă întorceam de fiecare dată. Am fost unul dintre acei copii cu energie inepuizabilă. Nici adolescenta nu mi-a fost prea liniștită. Am crescut cu mingea în casa, unul dintre copiii care aveau Artex. Chiar și după ce am plecat din București, nu era weekend în care să nu fac ceva afară, fie că jucăm fotbal, înotam sau ieșeam cu bicicleta, nu conta că îmi ajunge zăpada la pedale iarna.
Totul s-a oprit însă,  atunci când a apărut în viața mea un factor de mult înlăturat. Computerul. Din 2001 viața mea s-a reorientat către tehnică și deși nu mi-a displăcut nici măcar o clipă, am ajuns într-un punct în care corpul meu nu și-ar dorit să ajungă.
Treptat am asezonat cu fotografia, însă desi era foarte plăcut să iei parcuri la picior,  mai plăcut era statul în fața unui pc să procesezi tot ce ai făcut cu o zi înainte. Încet încet, am ajuns să nu mă mai recunosc în fotografiile vechi, iar în momentul în care acestea s-au pierdut, am uitat cine am fost și m-am obișnuit cu cine eram. Știam doar că oglinda se înșeală. Din ce în ce mai obosit,  mai bolnav și mai leneș.
Au mai fost încercări înainte de acest moment, în care îmi doream să înlătur kg, să rectific greșeala, însă n-au durat prea mult - Sala costa bani, iar să alergi în parc cu 17 kg de exces alimentar nu este chiar ușor.  Am renunțat repede.

Am început să alerg cu regularitate în martie 2013, după ce am slăbit 10 kg. Am început timid, cu ture de 700m. Am ridicat încet ștacheta ajungând până la 11 km de alergat continuu. Cam o ora de dat din picioare fără oprire. Am alergat dimineața, la prânz,  seara, pe cer senin, pe ploaie și când spun pe ploaie mă refer la torențială. N-am încercat încă pe zăpadă, deși 2014 a venit cu o porție bună de omăt pufos, însă din lipsa echipamentului... (scuza perfectă).

După pauza de iarnă sau Hibernare, am reînceput să alerg. Am pornit de la 3 km și am ajuns la 5 km în doar 3 runde.

Alerg de plăcere. Sunt spontan. Dacă mă simt în stare să alerg o oră, mă îmbrac și plec. N-am participat la niciun concurs. Nu știu dacă o voi face vreodată. Eu concurez de unul singur, este mai ușor de ținut evidenta progresului când te compari cu tine fără alte variabile. Acest blog este creat pentru simplu fapt că vreau să îmi împărtășesc experiență cu voi, cititorii. Și poate experiență mea vă inspiră.

Succes.